Cu toții avem capcanele noastre. Scenarii după care ne desfășurăm reacțiile din nou și din nou. Mai întâi — un impuls. Apoi — o senzație familiară. Apoi — același deznodământ cunoscut.
Uneori aceste capcane sunt declanșate din interior, alteori — de un factor extern. Dar întotdeauna ele vorbesc despre ceva important: despre ceva netrăit, nerecunoscut, neeliberat.
Privește cele patru imagini — și alege-o pe cea care îți atrage cel mai mult privirea.
Vârtej în râu
→ Cazi în explozii emoționale: furie, supărare, panică, înțepături de gelozie.
E ca și cum cineva te-ar trage brusc de un cârlig interior — și reacționezi imediat. După aceea — poate fi rușine sau dorința de a repara totul. Dar în acel moment pierzi controlul.
Aceasta e capcana impulsului și a regretului. Se declanșează în momentele când te simți neascultat sau desconsiderat.
Ce să faci:
Învață să te oprești. Dă-ți timp între stimul și reacție. Fizic: inspiră — pauză — expiră.
Emoțional: „Ce simt acum? Și ce îmi lipsește?”
Pâlnie de nisip
→ Scenariul tău — prăbușirea anxioasă în interiorul tău.
Aluneci încet, aproape imperceptibil, în frică, vinovăție, autoflagelare. Nu e o explozie, ci o îngreunare: „Iar am stricat totul”, „Nu mă iubesc”, „Nu sunt suficient(ă)”.
Poate că nu arăți asta la exterior, dar înăuntru — e ca o mlaștină din care e greu să ieși.
Ce să faci:
Oprește monologurile din cap
Formulează-le cu voce tare — sau scrie-le
Întreabă-te: „Asta e un fapt sau imaginația mea?”
Caută sprijin — în realitate, în corp, în contact cu cei din jur
Pâlnie din hârtie, făcută manual
→ Cazi în capcane pe care tu însuți le-ai construit.
De exemplu: rolul de salvator, rolul persoanei perfecte, rolul celui care ține totul pe umeri. Știi că te epuizează, dar e greu să te oprești — a devenit demult un obicei.
Capcana funcționează ca un program automat: controlezi totul, dar tot te simți singur sau nu la locul tău.
Ce să faci:
Recunoaște: ai dreptul să ieși din acest rol
Chiar dacă alții sunt nemulțumiți. Chiar dacă te-ai obișnuit
Întreabă-te: „Cine sunt eu — dacă nu asta?” și permite-ți să te joci de-a noul tu. Fără vinovăție
Spirală cosmică
→ Ai senzația că trăiești scenariul altcuiva.
Repeți destinul mamei sau alegi din nou un partener „ca tata”. Sau te miști prin viață nu încotro trebuie, dar conform unei convingeri interioare — trebuie, e corect, așa se face.
Aceasta e capcana poveștii familiale, ancestrale, învățate. Nu doar simți — ești atras în ceva mai mare decât tine.
Ce să faci:
Oprește-te și întreabă-te: „Asta e al meu?”
Durerea mea, rolul meu, visele mele — sau mi s-au transmis?
Ai dreptul să cobori de pe orbita altcuiva și să-ți alegi drumul tău. Chiar dacă la început e neclar — măcar să fie al tău
Ce să faci mai departe?
Alegerea ta reflectă un ciclu interior care vrea să fie observat. Fiecare capcană e un mod al psihicului de a face față la ceva important. Dar cu timpul — poate deveni o închisoare.
Salvează acest test. Peste câteva luni — fă-l din nou.
Poți ieși dintr-o capcană — și să te trezești în alta. Nu e rău. E creștere și mișcare spre schimbare.
Pune-ți 3 întrebări:
Unde rămân blocat(ă) cel mai des?
Ce mă atrage acolo?
Cum pot face diferit — măcar cu un pas?
Dacă testul ți-a vorbit — aruncă o privire la celelalte analize vizuale ale mele. Despre granițe, iubire, singurătate, vinovăție și moduri de recuperare. E multă căldură și precizie acolo.
