Când am descoperit asta pentru prima dată, am fost surprins. Povesteam despre empatie când am fost literalmente copleșit de cereri de ajutor. Oamenii mă rugau să-i ajut să-și reducă empatia.
Da, ați înțeles corect. Oamenii îmi spuneau direct: „Vreau să-mi reduc empatia. Vreau să devin mai puțin empatic.”
Durerea e prea mare
Poate părea o problemă inventată. Cum să-ți fie rău din cauză că empatizezi cu alții?
Din păcate, se poate. Compasiunea este un proces care consumă energie – vă spun asta ca psiholog.
Fiecare dintre noi are propria limită de compasiune – pentru unii e mai departe, pentru alții mai aproape.
Da, există oameni care nici măcar nu se apropie de această limită. Ar fi minunat dacă ar învăța să empatizeze mai mult.
Dar există și oameni care trăiesc constant dincolo de această limită. Ei sunt lipsiți de lucrul cel mai important – propria lor viață. Sunt mereu absorbiți în viețile altora, totul la o intensitate emoțională maximă.
Încercați să trăiți așa măcar două zile – veți fi epuizați.
Pe deasupra, mai apare și autoflagelarea. E bine să ai compasiune? Da. Vreau să am mai puțină compasiune? Da. Deci vreau ceva rău. Ce fel de om sunt?
Imaginați-vă că există oameni care trăiesc așa de ani de zile. Desigur că vor să învețe să empatizeze mai puțin!
Construiește-ți o armură
De ce unii oameni empatizează prea intens? Nu pot oferi un răspuns universal – depinde de fiecare. Trebuie analizat individual.
Pentru simplificare, să presupunem că e vorba doar despre empatie excesivă, care există de la sine.
De ce poate fi empatia excesivă? Pentru că percepi toți oamenii ca fiind apropiați de tine. Popular spus: „Simt durerea altora ca pe a mea.”
Cum știu asta? Din mecanismul dezvoltării compasiunii – există multe cercetări. Pentru a dezvolta compasiunea, trebuie să considerăm un străin cât mai apropiat de noi.
Probabil funcționează și invers. Pentru a reduce compasiunea, trebuie să distanțăm persoana de noi.
Fii mai departe
De aici vine primul exercițiu pentru reducerea empatiei – mărește mental distanța dintre tine și cealaltă persoană. În sens literal.
Imaginează-ți că între tine și acea persoană există o prăpastie adâncă, un râu lat, o pădure deasă. Cu cât mai adâncă, mai lată și mai deasă – cu atât persoana e mai departe de tine.
Poți să te concentrezi și pe diferențe. Cu cât vezi mai multe diferențe, cu atât persoana devine mai străină pentru tine.
O clarificare importantă
Nu promovez insensibilitatea, indiferența sau lipsa de sentiment.
Răspund doar celor care vor să știe cum să-și reducă compasiunea pentru că a lor e prea dezvoltată. E copleșitoare.
De aceea am descris atât de detaliat suferința celor care empatizează prea mult.
Cred că asta înseamnă cu adevărat umanism – reducerea suferinței. Chiar dacă din exterior această reducere poate părea discutabilă.
Nu scriu acest articol ca să fac oamenii cruzi și răi. Scriu pentru a-i ajuta pe cei cărora le este greu.
Puterea cuvântului scris
Al doilea instrument este lectura. Pentru a dezvolta compasiunea, citim literatură clasică (Dostoievski, Tolstoi, Flaubert).
Această literatură ne apropie de alți oameni. Ne învață să le vedem durerea și frământările. De aici crește compasiunea.
Prin urmare, pentru a reduce compasiunea, citește alt tip de literatură. Cel mai bine – literatură tehnică. Unde nu există deloc oameni.
Ce ți-ar fi util? Codul administrativ, un manual de programare în Kotlin, instrucțiuni de conducere defensivă și așa mai departe.
Cu cât citești mai multă astfel de literatură, cu atât te gândești mai puțin la alți oameni.
Concluzie
Pentru a empatiza mai puțin, distanțează-te mental de alți oameni (sau animale) și citește literatură tehnică.
Ați observat că am trecut de la cuvântul „empatie” la „compasiune”. Da, așa este. Empatia și compasiunea nu sunt sinonime.
Compasiunea este o consecință a empatiei, dar nu orice empatie generează compasiune.
